Adriana Blendea

Născută la București în 1961, fiica artiștilor Constantin și Maria Blendea, absolventă în 1984 a Institutului de Arte Plastice « N.Grigorescu », secția pictură, membră a U.A.P București și a Asociației « La Maison des Artistes » din Franța, Adriana Blendea a participat la majoritatea saloanelor și expozițiilor de grup din România incepând cu 1985. Stabilită la Paris în 1988 – unde în paralel restaurează opere de artă aparțînând patrimoniului francez – artista expune frecvent în saloanele parisiene de artă contemporană precum și în galerii din Franța, Belgia, U.S.A. A realizat ample expoziții personale la Paris (ICR 2006, Galeria Carlamagna 2010 și 2012, Galeria JJ Coquery 2017-2018), în Belgia (Galeria Von Vollenhoven, 1999) și în România (Centrul de Artă Palatul Mogoșoaia 2006, Muzeul de Artă Cluj-Napoca și Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, 2007). Operele sale se află în colecții muzeale naționale și particulare în România, precum și în Franța, Belgia, Olanda, Germania, Irlanda, Corea și U.S.A.

Framântari din izolare (martie/aprilie/mai 2020)

« MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii, etc.; Inimă. Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc.; Interior; Fig. Partea esențială, fondul unei probleme; esență, fond. Valoare, sens; semnificație (adâncă), tâlc. » Extras DEX 09

Timpurile sunt grave. Izolarea impusă acum nu e cea visată de artiști – suntem uneori privați de spațiu, de intimitate, de materiale de lucru sau de materii primordiale cum ar fi făină de grâu, și în fine suntem deseori privați de chipuri văzute altfel decât de departe, prin fereastră… Niciodată probabil nu am privit atât de mult pe fereastră cerul, sau siluetele umblând fantomatic pe străzi ca într-un cadru de film post-apocaliptic, așteptând solidari și cuminți eliberarea, fizică și mentală …

Această stare de așteptare aseptizată m-a paralizat și împiedicat să-mi continui lucrul obișnuit de atelier, adică pictura, desenul, și temele recurente din ultima perioadă, seria arborilor, seria frunzelor de iarbă, a grădinilor. În schimb, ascultând zilnic știrile și numărarea victimelor în Franța, România și în lume, am redescoperit un gest inconștient pe care îl făceam în adolescență, când trebuia să resist unor mese familiale plictisitoare dar în același timp captivante : modelarea pe ascuns a bilelor din miez de pâine în formă de capete.

De peste 20 de ani nu mai ocupasem de tema portretului, iar modelaj făcusem rar, în vremea liceului. În ultimele 2 luni, zeci de figuri au apărut spontan printre degete, frământate frenetic în această materie moale și simbolică, a pâinii cotidiene. Spre deosebire de lutul din modelaj, și de materialele dure în cioplitorie, miezul de pâine nu suportă multe reveniri, nici « adaosuri » sau « scoateri ». Cum cantitatea materialului rămâne aceeași ca la început, exercițiul de modelare ține aici și de o anumită dexteritate, pe lângă cunoștințele clasice de « construire » a unui portret. Au luat astfel naștere capete cu tipologii imaginare, recurente, lucrate în urgență și deformate de uscarea aleatorie a pâinii, unele colorate, altele aurite și patinate, plasate treptat pe diverse tije, bețe, puse pe socluri improvizate sau montate pe panouri în chip de măști Ex-Voto, mascate la rândul lor de benzi de tifon, izolate sub clopote de sticlă sau grupate echidistant în ansambluri, că un omagiu personal pentru toți cei nevăzuți sau dispăruți în ultimele luni, și ca un mémorial al acestei însingurări planetare.

Proiect inițiat și organizat de galeria Galateca
Co-organizator: Asociația culturală Neo Art România
Proiect susținut de George – primul banking inteligent

In parteneriat cu Centrul Cultural Expo Arte, Dinu, Urse si Asociații, Asociatia Love Art, AQUA Carpatica

Parteneri media Biz, modernism.ro, agentiadecarte.ro, Radio Romania Cultural