“Silviu Oravitzan, un artist extraordinar!” Sunt chiar cuvintele lui Emil Cioran, cu care ar putea incepe orice prezentare despre artistul roman gazduit de Galateca in camerele de autor. Artist a carui cariera se intinde pe o perioada de 35 de ani, in care a acumulat in palmaresul sau participari la expozitii internationale si nationale de mare prestigiu. Opera sa se afla raspandita in nenumarate colectii muzeale si private din Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Germania, Romania, Suedia, Austria, Italia.
Sergiu Celibidache afirma ca “in lucrarile lui Oravitzan exista o stare izbitor de reala de a fi roman. Ma intreb cum a putut face asta el in Romania, stiind bine ce a fost acolo. De unde ii vin toate acestea? Poate originea lui din Banat ar explica intr-o masura asta. Acolo este o interferența echilibrata de mai multe culturi si civilizatii. Lucrarile lui parca sunt facute de mine. Aș fi vrut sa le fi facut eu. Ma regasesc in ele. Cum vad un lucru facut de el, acesta se muta in mine, in trupul si sufletul meu. In el ma regasesc cel mai bine ca fiind roman.”
Iar Andrei Plesu vorbeste despre “anatomia bucuriei” din operele artistului, despre modul sau particular de a invesmanta totul in culorile entuziasmului: “Silviu Oravitzan e un solar, un meridional si ca toti meridionalii, el intrupeaza dubla putere a luminii inaltate la zenit: senzorialitate si cartezianism; fast culoristic si ordine. Este pasionant sa descoperi in acest mare senzitiv un geometru, un mare orchestrator, un constructor de sisteme. Fiecare tablou e efectul unei complete regii polifonice şi se inregistreaza in acelasi timp intr-o serie de alte tablouri, impreuna cu care formeaza un concert, un ciclu.”
