Mălina Ionescu (n.1978) este artist vizual, curator, doctor în arte vizuale, în prezent conduce Secția Educație a Muzeului Naţional de Artă Contemporană al României. De formație pictor, practică instalația, intervenția în peisaj și environment-ul. Trăieşte şi activează la Bucureşti.
Artist vizual și teoretician, Mălina Ionescu este interesată de fenomenul artistic românesc al ultimelor șase decenii și în același timp desfășoară o cercetare amplă asupra poziției și rolul muzeelor de artă și al evoluției educației muzeale în România. În practica sa artistică investighează atât expresia vizuală a tehnicilor și tematicilor tradiționale, cât și modul în care acestea converg cu practicile militante, ecologiste – environment, intervenții urbane sau în natură.
Andreea Medar (n 1990) este artist vizual român. De formație pictor, realizează obiecte și instalații, spații și sculpturi din materiale neconvenționale, instalații media și video. Imaginile sale retranscriu, în mod mereu surprinzător și paradoxal foarte direct, propria imagerie într-un alfabet vizual foarte personal, mereu reinventat, care asociază elemente contrastante și generează imagini criptate care nu se comunică privitorului decât parțial. Membră a comunității artistice Stup. Trăiește și activează la Târgu Jiu și Timișoara.Andreea Medar își construiește imaginile din premisele unei libertăți totale, atât la nivelul motivației cât și al expresiei artistice. Fără a avea un mediu de lucru predilect, ea permite fiecăreiteme să își genereze propria imagerie și propriul alfabet vizual. Ea explorează în lucrările sale – obiecte, instalații, desene spațiale, sculpturi – contrastele între materiale și identități vizuale diferite, între elementul abia perceptibil, al intervenției minime, și volumul monumental care transformă și domină spațiul în care este expus, dar și între sinceritatea dezarmantă, care mărturisește vulnerabilitatea eul-ui și dezvăluie cele mai profunde aspecte ale istoriei personale și mesajele criptate, imposibil de citit de către privitor, sau între detaliul anecdotic și straturile de cultură și istorie la care face trimitere. Nu există însă nici o dualitate în lucrările sale, claritatea, coerența și pregnanța vizuală decurgând tocmai din faptul că în logica lor interioară, toate aceste elemente construiesc un mesaj unitar, personal, subiectiv, intens emotional, care se comunică foarte direct.
NOW/NO este intervenția în peisaj realizată în 2019 în cadrul taberei de land art din Geoparcul Internațional UNESCO Țării Hațegului. Ceea ce a constituit în momentul realizării atât un răspuns la specificul locului/ peisajului, a fost deopotrivă o continuare a unui proiect comun, aflat în derulare din 2017. NOW/NO reia un mod de reinterpretare a comunicării și a scrierii prin transformarea, în registru ludic, a alfabetului, într-un joc cu dublu sens în care semnul grafic poate fi investit cu funcție simbolică iar litera devine element plastic. Semnele de pe dealul Codin pot fi citite ca trimiteri directe la istoria locului, la vietățile care populau marea Thetys până acum 15 milioane de ani și care încă defines și construiesc identitatea locurilor în care le sunt descoperite fosilele. Cele trei forme alcătuiesc,în alfabetul desenat pentru această intervenție, cuvântul NOW – prezentul, timpul continuu aflat mereu între trecut și viitor și actual indiferent de situarea sa în istorie. Accidental, și printr-un lung șir de imposibilități, cel de-al treilea caracter a rămas aproape ilizibil. Negația, neintenționată inițial, s-a impus și s-a scris singură, mesajul dobândind astfel și o dimensiune militantă.
VIAE FERRAE este un video realizat în cadrul proiectului VIAE FERRAE, 2019, Târgu Jiu, Insert Art Space. Spațiul construit de Mălina Ionescu și Andreea Medar în cadrul proiectului este articulat din suprapuneri și alăturări de fragmente de hărți ale unor locuri concrete: drumuri, părți de oraș sau sat, clădiri din secvențe spațiale și temporale foarte diferite sunt aduse împreună, rezultând în final harta unui loc a cărei realitate este una emoțională, afectivă și foarte personală.Spațiul amintirii, al memoriei – individuale sau comune – se compune din imaginile combinate ale altor locuri, diferite ca relevanță – și astfel și ca scară. Identitatea spațială a unui loc reprezintă – întotdeauna – mai mult decât realitatea geografică căreia îi corespunde – sau căreia i-a corespuns la un moment dat. Astfel autoarele suprapun, pe fundalul comun, unificator, al pământului cu grâu încolțit, imaginile esențializate ale unor locuri în care li se desfășoară existența cotidiană, alături de locuri care nu mai există, care aparțin unui alt timp sau doar par că se înscriu în altă realitate temporală, locuri a căror identitate vizuală s-a modificat, locuri care există dar la care nu mai au acces, locuri cu care legătura s-a înterupt sau s-a modificat, și locuri a căror familiaritate le face să pară mai aproape decât sunt în realitate – diferența de scară / dimensiune este una dintre impreciziile asumate ale hărților de altfel exacte. Spațiul se comprimă, se dilată, și alterează identitatea elementelor din care este alcătuit, care dobândesc, dincolo de expresie, o direcție/intenție proprie: în expoziție se află și harta unui loc nefamilar pentru autoare, a cărui prezență se datorează unei erori în căutarea adresei pe Google Maps – confirmând astfel titlul, inspirat de străzile sălbatice – viae ferrae – din nuvela Reports of Certain Events in London ( în Looking for Jake, Del Ray Books, 2005 ) de China Miéville. Fiecare autoare aduce în proiect propriul bagaj de imagini și experiențe, tot așa cum fiecare loc aduce propriul bagaj de istorie, semnificație și încărcătură simbolică, într-un dialog în care se împărtășesc și se descoperă, ca în orice discurs despre prietenie, suprapuneri, diferențe, coincidențe și instanțe care se completează reciproc.
O revizitare a peisajului în această nouă dimensiune virtuală crează o suprapunere de straturi spațiale – cel real, al intervenției, care este în sine depozitarul propriei istorii geologice și culturale, cel al documentării procesului artistic, care funcționează după propriile reguli, și cel al contextului online. Ca parcurs temporal, peste aceste suprapuneri, cincidențe și convergențe spațiale se articulează straturile timpului prezent, anulat/suspendat de contextul neobișnuit în care ne aflăm, al timpului online, definit simultan de permanență și absența duratei, al timpului documentar și al celor istorici și geologici.
ARTIST TALK8 6 iunie 2020
Powered by Centrul Cultural Expo Arte, AQUA Carpatica, NeoArt Romania
#contactless, #stamcasa, #galerievirtuala, #galateca, #doaronline, #art #separatdarimpreuna #doaronline #artonline #sculptura #expoarte #aquacarpatica #galateca #galatecagallery #neoart #neoartromania
