Complexitate umană, expoziția de pictură a artistului plastic Viorica Ciucanu, curatoriata de Ana Mari Ilie, va fi vernisată pe 11 februarie 2020, la Galeria Galateca. Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 12-22 februarie.
Complexitate umană are la bază un concept sincretic, fiind un demers de cunoaștere a naturii umane, privită din unghiul misterului, al idealismului, uneori, chiar al absurdului. Plecând de la Don Quijote, întruchiparea idealistului, și a lui Sisif, pentru care, am putea spune, absurdul naște coordonate proprii, lupta potențează „umanul” și tragismul condiției umane, ajungându-se la unele descoperiri ale prezentului, precum smart-phone-ul sau drona, „obiecte dezumanizante”.
Împărțite de dihotomia contingent/transcendent, lucrările devin o platformă de întrebări ce gravitează în jurul unui dicteu expresiv. Periplul cromatic, cu dominantă în albastru și stacojiu, alături de traseul simbolistic al lucrărilor realizează, împreună, un sistem de gândire vizuală, guvernată de un lirism uneori temperat, alteori violent.
Parcurgând un traseu aparent cronologic, în care miticul se împletește cu realitatea, expoziția punctează, prin notații abstracte, atât prietenia dintre Brâncuși și Joyce, transpusă în lucrarea Coloana, în care corpul uman devine un bazin ale cărui fluide curg din generație în generație, ca printr-o coloană fără de sfârșit, cât și călătoriile spirituale (lucrările Portrete metafizice, Sufletul) sau istoria noastră recentă (1947-1989), ce stă sub semnul tăcerii impuse (lucrarea Zidul).
Despre expoziție, curatorul Ana Maria Ilie spune : “Complexitatea umană este o expoziție-concept care are la bază o îmbinare de elemente aparținând unor domenii diverse, precum arta, literatura, muzica, tehnologia, comunicate prin intermediul picturii ca limbaj universal.
Plecând de la noțiuni caracteristice naturii umane, artista creionează cu virtuozitate caractere, trăiri și personaje, prin examinarea trecutului și a prezentului, lăsându-i privitorului sarcina de a-și imagina viitorul. Toate aceste schițe ale istoriei sunt redate de Viorica Ciucanu din diverse perspective, abordând misterul în starea lui pură, descifrat de privitor prin introspecție, o căutare în interiorul unui sine curios, deschis la nou sau poate uimit. Idealismul este o altă abordare la care artista face apel și, deși își face cu greu loc în cotidian, poate fi analizat ca o formă redutabilă de forță și conștientizare.
Realizată ca o reflexie în oglinda timpului, expoziția evidențiază natura umană în raport cu evoluția tehnologică, iar artista nu face decât să se întrebe retoric dacă aceste schimbări ne pot influența la nivel spiritual, senzorial sau instinctual.
O călătorie prin lumea literară ne pune în lumină caractere precum Don Quijote (pentru care artista își imaginează și o Donă, rescriind astfel istoria) sau Sisif (ca o definiție a absurdului), apoi prin lumea artistică, prezența Coloanei lui Brâncuși (prin intermediul căreia aflăm cuvântul dedicat de către James Joyce operei lui), trecând spre elemente care ilustrează credința sau schimbarea: Biblioteca din Efes, clepsidra, personaje arhetipale reprezentând dualitatea, Crucificarea etc.
Prezentul e ilustrat prin apariția tehnologiei, devenită un personaj omniprezent în viețile noastre. Telefonul, laptopul, drona, toate aceste mijloace moderne de comunicare, gândite pentru a ne ușura munca sau pentru a facilita relațiile interumane, sunt puse acum în raportul umil de a fi considerate dezumanizante și, prin utilizarea excesivă, se întorc împotriva noastră, creând de fapt o barieră între real și virtual (imaginea dronei proiectată pe un cer senin).
Păstrând o ordine cronologică, firul narativ creat de Viorica Ciucanu conduce către destinul tragic al rătăcirii spiritului într-o lume în care libertatea și diversitatea ne transformă din ființe cu un caracter de unicitate extrem de bine conturat, într-o masă ternă și incoloră, hrănită cu falsul îndemn al cunoașterii universale, plătit, în mod nefericit, cu pierderea Sinelui. Artista simte o puternică dorință de a resuscita prezentul și de a anula, pe cât posibil, tragismul ce se arată dinspre viitor. Astfel, apare pânza de pictură așezată strategic în centrul spațiului expozițional. Viorica Ciucanu invită vizitatorul să își schimbe rolul din privitor în participant, lucrarea sa devenind, prin această acțiune, o lucrare colectivă. Îndemnul de a păși pe materialul expus evidențiază importanța fiecăruia dintre noi în raportul timp-inovație. Putem participa, schimbând ceva, sau putem asista ca martori. Decizia ne aparține.”
Absolventă a Școalii de Artă “Carmen Saeculare” și, în prezent, studentă în anul al III-lea la Facultatea de Artă și Design – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, secția Pictură, Viorica Ciucanu a fost prezentă de-a lungul timpul în expoziții personale (Complexitate umană, Cele cinci elemente, Iubirea, Contemplând, Mediterana, Albastru), tabere de creație (Perugia, Kusadasi, Sardinia) și bienale de artă naționale și internaționale (Piatra Neamț, Roma, Perugia, Genova și Ruse)
